Parasite: filmul despre pături sociale în care nu există învingători
După Memories of Murder, Snowpiercer și Okja, Joon-ho Bong a reușit să livreze probabil cel mai bun film al carierei. Parasite este un film pe care nu-l poți încadra ușor într-un singur gen. Are momente de comedie, de drama și de tensiune. Aș putea spune că are câte puțin pentru fiecare preferință și este genul de film pe care-l poți recomanda oricărui pretențios.
Cel mai bun film | Pe 10 februarie 2020, Parasite a câștigat premiul Oscar, fiind desemnat cel mai bun film. A mai câștigat și premiul pentru cel mai bun film străin. Premiera remarcabilă e însă că un film străin a ajuns să câștige, pentru prima dată în istoria Premiilor Oscar, cel mai dorit titlu.
Mulți consideră Parasite o satiră socială, însă absurdul prezent în film poate fi foarte familiar. Este o poveste despre meritocrație, despre diferențele dintre păturile sociale și disperarea de a ieși din impas.
O familie formată din doi părinți și doi copii adulți trăiesc de pe o zi pe alta într-un apartament situat la demisol, dintr-un cartier sărăcăcios. Chiar dacă există diferențe culturale, sărăcia urbană arată la fel aproape peste tot. Soarta familiei se schimbă în momentul în care fiul primește o ofertă: meditații pentru fiica unei familii bogate. Familia săracă dezvoltă o mică obsesie pentru familia bogată și face tot posibilul să o infiltreze și să profite cât mai mult.
A doua jumătate a filmului se transformă total și lucrurile degenerează într-un mod greu de anticipat. Și pentru că filmul ăsta merită văzut fără să știi prea multe despre el, e indicat să cunoști că ce voi zice mai departe are și câteva spoilere minore.
Nu există personaje pozitive sau negative în Parasite
Ceea ce face Parasite un film extraordinar este că personajele nu sunt împărțite între bine și rău. Nu există tabere, alb vs. negru, ci doar oameni cu calități și imperfecțiuni. Familia Kim este disperată să iasă din sărăcie. Sunt oameni apți și doritori de muncă, dar prinși într-un situație care nu le permite să-și valorifice aptitudinile.
Deși la început le înțelegi viața și motivația, curând afli că disperarea lor îi împinge să facă niște lucruri blamabile, să-i calce pe alții în picioare în drumul lor spre succes. Pe măsură ce povestea înaintează, te lămurești rapid că limitele morale ale familiei Kim sunt destul de subțiri.
Familia Park, pe de altă parte, este în extrema opusă. Sunt oameni bogați, naivi și complet rupți de viața din afara bulei lor. Acceptă cu ușurință străini în viața lor și le oferă încredere deplină.
În film, familia Park nu este portretizată ca o familie de bogătani zgârciți și aroganți, ba din contră, însă deconectarea lor de la viața de afară îi face să pară ignoranți. Momentul în care soțul vorbește despre mirosul domnului Kim și cum acesta este specific oamenilor care merg cu metroul îți arată cât de mare este ruptura dintre păturile sociale. Deși nu pare o critică, ci mai mult o constatare, cuvintele reușesc să atingă niște puncte sensibile.
Parasite nu este un film care să ofere lecții despre moralitate și decență. Prezintă o poveste încărcată de momente amuzante care te fac să te simți prost că ai râs și momente care te scutură și care îți dau o stare de neliniște. Nu e o comedie pură, la fel cum nu e nici un thriller în adevăratul sens al cuvântului. La sfârșit, te va lăsa cu o singură întrebare: cine sunt de fapt paraziții, săracii care se agață și profită de bogați sau bogații care-i exploatează pe cei săraci?